La bârfă. Tot cu Tibi.

Aseară doar am stat la o cană mare de povestiri cu Tibi. Constat, cu uimire chiar, că revederea ne prinde bine şi că relaţia noastră de prietenie a devenit în sfârşit mulţumitoare. Am aşteptat o viaţă întreagă să găsesc omul care să fie deschis la minte pentru sex ocazional dar adaptabil şi la situaţii strict prietenoase, cu o îmbrăţişare şi o bătaie pe umăr.
Ne-am povestit unul altuia peripeţiile ultimelor săptămâni, la un moment dat aducându-ne aminte că ne era foame. Am gătit repejor un ghiveci ca la mama acasă; bine, cu câteva lipsuri de legume căci el nu găteşte prea des, motiv pentru care m-am rezumat doar la ce avea în frigider. Dar a ieşit bun. Vineri trec iar pe la el, o să facem muşchiuleţ în vin alb demi-sec.
Sunt o iubitoare de mâncare. Cine a zis că dragostea trece prin stomac, adevăr a grăit.

RE-intimităţi

Nu pot să nu vorbesc despre asta, oricât de slabă aş părea acum, oricât de dependent ar părea actul meu.
M-am întors la Tibi. Deşi nu e corect spus, căci ne-am întors unul la celălalt. De dragul prestaţiei bune pe care a avut-o în trecutul meu, ne-am oferit unul altuia încă o oră de intimitate. Fără să realizez pe moment, îmbrăţişările noastre introduceau pauze de tăcere, un calm de ape stătătoare în care ne regăseam forţele. Apoi emoţia temperându-se, sângele mărindu-şi fluxul, amorţeam lăsându-ne răsuflările să dialogheze în ritmul alert al respiraţiei.

E ciudat ce se întâmplă. Nu obişnuiesc să refolosesc un obiect al afecţiunii, oricât de experimentat se dovedeşte.

Cado` pentru baba - proiect finalizat

Am cotrobăit azi prin magazine până m-au lăsat picioarele. Aş vrea şi eu rezistenţa unui bărbat la drum lung. Să nu deviez, totuşi. Eram indecisă când am plecat de acasă, mă gândisem la mai multe lucruşoare, să am idei de rezervă. Nu sunt o adeptă a planurilor de rezervă dar uneori sunt bine venite.

I-am luat, adică el i-a luat, eu doar am ales, un colier de perle la 150 ron. Toate băbuţele iubesc perlele. Le aminteşte de tinereţea lor, vremea când doar femeile înstărite îşi puteau permite un şirag de perluţe. Şi pentru că, zic eu, ar avea nevoie şi chiar i-ar prinde bine, i-am mai luat un tichet cu programare la salon, masaj terapeutic (35 ron). Bine că e slăbuţă, am mai aflat o perlă, pentru persoanele grase se percepe în plus faţă de costul masajului o taxă de 10 ron (taxă de efort suplimentar a terapeutului).

După ce am terminat cu toată alergătura pentru băbuţă, amândoi arătam prea groaznic pentru a intra în vreun restaurant şi eram prea obosiţi pentru a mai găti (fiecare la casa lui, v-am spus, între noi nu mai este decât o relaţie de amiciţie). Am ales o terasă şi ne-am făcut comozi într-un separeu. E incredibil de bine vara, la terasă, seara la lumina felinarelor, îndopându-te în aer liber. Mmm... dacă mi-ar permite salariul n-aş mai lua cina în apartament.

Cado` pentru baba

Ieri vorbeam de lup şi azi a apărut la uşa mea, din nou.
Tibi.
Peste o săptămână este ziua mamei lui, m-a rugat să-l ajut să găsească un cadou. Să fie ceva special, să nu depăşească 500 ron (deşi mie mi se pare cam mult pentru o babă), şi pentru că vrea ceva mai de valoare, avea nevoie de mine să fie sigur că n-o să dea greş. Nu de mine în mod special, dar de ochiul critic al unei femei şi totodată de cineva apropiat care să-l sfătuiască în alegerea pe care urmează să o facă.
De ce aş fi refuzat? Mă plimb, mai casc şi eu ochii la ce mai e nou prin magazine. În plus, pentru un aşa ajutor, îl fac să-mi fie dator. Am stabilit să facem cumpărăturile vineri.

M-am ales cu o rochie.

A venit la mine vineri, Tibi. Avea nevoie de cineva care să-l însoţească la o nuntă. Şi pentru ca ziua cu pricina era chiar următoarea, m-am gândit să accept să-l însoţesc, de dragul prieteniei dintre noi. M-am gândit şi că nu va putea găsi pe nimeni într-un timp atât de scurt. În fond, prietenii ar trebui să se ajute între ei, la nevoie, măcar cu prezenţa. Nu aveam nimic care să poată fi purtat la nuntă. Nimic din punct de vedere actual. Serios, nu prea am fost la nunţi, am doar două rochii... antice. S-a oferit să-mi cumpere el, să-mi răsplătească favorul pe care i l-am făcut, acela de a-l însoţi.

A fost o noapte... drăguţă. Rochia miresei a fost unul din lucrurile care mi-au displăcut. Nici meniul nu a fost foarte special. Sunt o gurmandă dar sâmbătă noapte parcă am demonstrat contrariul. Mama lui Tibi se uita la mine de parcă aş fi fost o femeie dependentă de regimuri alimentare şi abonamente la sală. Asta e. Nu pot să împac şi capra şi varza.

În paşi de dans

Mi-au îngheţat buzele. Cred că azi am cam exagerat cu îngheţata.

Am lipsit câteva zile de pe blog, m-am despărţit de Tibi. Am căzut de comun acord că treaba nu mai mergea între noi ca la început. Bine, nu tocmai de comun acord, dar, ştii cum e... Be careful what you fish for!

Greşit.

Începe să-mi fie milă. Se chinuie să ne fie bine.
Eu nu fac nimic. Mă fut în implicarea lui.

Care-i partea proastă? Nu ne mai răsfăţăm pe nisip ci în acelaşi pat. Şefa nu mai vrea vacanţă. Iar concediu nu pup acum, că avem comenzi multe.

A fost luni ieri, da, ziua cu surpiza lui Tibi. Să mă fut, am stricat tot. De asta nu îmi place să mă implic. Eu sunt doar vizitator. Cred că, cel mai curând, am să îl scutesc de neplăceri. Am să plec să încerc marea cu degetul. La figurat, căci la propriu nu-mi permit, nu-mi permit să-mi dau demisia, nu mai am 20 de ani să renunţ aşa uşor la o slujbă.

Poate există zeci de alte moduri care să mă facă să mă simt tânără, dar eu am ales marea. Pentru că marea ne minte pe toţi, de fiecare dată. Şi o pot minţi şi eu, liniştită. Eu mă cert cu ea şi ea se ceartă cu mine.
Nu mă simt în vârstă. Simt doar că toate lucrurile întineresc şi eu trebuie să mă bucur de ele.

iarăşi luni

Sunt în pauza de masă. Înainte uram prima zi a săptămânii. Înainte însemnând până să-l cunosc pe Tibi.
Pentru a mă face să-mi doresc să vină ziua de luni, în fiecare această zi îmi pregăteşte câte o surpriză: o plimbare printr-un loc numai de el ştiut, un dans mai sus decât etajul 10 (pe acoperişul blocului) sau vreo minunăţie culinară. Deşi nu mai sunt în floarea vârstei, curiozitatea am păstrat-o.

Şi-mi aduc aminte că l-am întâlnit dintr-o prostie... S-a întâmplat acum câteva luni, pe vremea când căutam un loc de muncă. Mi-am zis că ar fi bine să mă mai relaxez, prea multă presiune din cauza lipsei unui salariu îmi dădea o stare nu foarte plăcută. Parcă nu aveam niciun rost pe lume şi nici n-aş fi putut să-mi fac (de unde bani?).

Am zis că... n-ar fi rău să dansez. Şi cum nu aveam dinero să plătesc vreun curs de dans, mi-am zis că n-ar fi rău să mă descurc cum pot. M-am interesat de orarul de la una din sălile de dans şi mi-am făcut apariţia cu 30 de minute înainte ca programul să se termine. Am aşteptat afară, pierdută printre gânduri. El a ieşit, eu m-am arătat interesată, totodată indecisă. S-a oferit să îmi dea posibilitatea de a veni la două ore fără să plătesc, în speranţa că dacă îmi va plăcea, să continui să vin (cu bani, desigur, însă nu i-am spus că sunt şomeră).

Stângăcia mea l-a ambiţionat să demonstreze că poate face un dansator din ceva ce nu prea pare să aibă vreo şansă (adică eu). Dupa cele două ore, m-a invitat la o cafea. Doar nu era să-l refuz, în fond aveam în gând să-l seduc, să-mi ofere cursuri de dans moca. Am reuşit. Ce, aveai dubii că n-o să mă descurc?

A trecut o lună până şi-a făcut curaj să mă invite să fac parte din viaţa lui. Dacă refuzam, pierdeam cursurile de dans. Aşa că am acceptat. Am ajuns la o vârstă la care ştiu să preţuiesc fiecare şansă care mi se oferă. Nu dau cu piciorul norocului.

Iar Tibi... e unul dintre băieţii buni. Îl ador. Nu la modul "vreau să-l lipesc de frigider şi să fac sex sălbatic cu el"... ci la modul dulce.

O să numărăm nisipul. Iau cu mine numai slipul.

La începutul verii, călătoria este, mai degrabă, una în interior... Eternul interior feminin. Încă nu putem pleca la mare. Aştept să plece şefa în vacanţă, să pot să scornesc o gripă nenorocită care să mă ţină la pat o săptămână (ea nu ştie, patul meu este nisipul fierbinte care, serios, face bine pielii, o exfoliază de-a binelea). Şi după o exfoliere ca la carte, am să-l las pe Tibi să mă redescopere. Mă joc cu el, ceea ce n-am mai făcut de ceva vreme. Mă joc la modul că i-am propus să nu facem sex cu trei săptămâni înainte de a pleca la mare. Aşa ştiu că o să avem parte de ceva furtunos de frumos.