luni, 26 octombrie 2009

La bârfă. Tot cu Tibi.

Aseară doar am stat la o cană mare de povestiri cu Tibi. Constat, cu uimire chiar, că revederea ne prinde bine şi că relaţia noastră de prietenie a devenit în sfârşit mulţumitoare. Am aşteptat o viaţă întreagă să găsesc omul care să fie deschis la minte pentru sex ocazional dar adaptabil şi la situaţii strict prietenoase, cu o îmbrăţişare şi o bătaie pe umăr.
Ne-am povestit unul altuia peripeţiile ultimelor săptămâni, la un moment dat aducându-ne aminte că ne era foame. Am gătit repejor un ghiveci ca la mama acasă; bine, cu câteva lipsuri de legume căci el nu găteşte prea des, motiv pentru care m-am rezumat doar la ce avea în frigider. Dar a ieşit bun. Vineri trec iar pe la el, o să facem muşchiuleţ în vin alb demi-sec.
Sunt o iubitoare de mâncare. Cine a zis că dragostea trece prin stomac, adevăr a grăit.

sâmbătă, 24 octombrie 2009

RE-intimităţi

Nu pot să nu vorbesc despre asta, oricât de slabă aş părea acum, oricât de dependent ar părea actul meu.
M-am întors la Tibi. Deşi nu e corect spus, căci ne-am întors unul la celălalt. De dragul prestaţiei bune pe care a avut-o în trecutul meu, ne-am oferit unul altuia încă o oră de intimitate. Fără să realizez pe moment, îmbrăţişările noastre introduceau pauze de tăcere, un calm de ape stătătoare în care ne regăseam forţele. Apoi emoţia temperându-se, sângele mărindu-şi fluxul, amorţeam lăsându-ne răsuflările să dialogheze în ritmul alert al respiraţiei.

E ciudat ce se întâmplă. Nu obişnuiesc să refolosesc un obiect al afecţiunii, oricât de experimentat se dovedeşte.

miercuri, 7 octombrie 2009

vechiul Misionar

De ce nu am postat în ultima vreme? Pentru că printre acţiunile cotidiene am avut parte doar de poziţia misionarului la care adaug un puşti ce mi-a provocat flatulaţie vaginală. Primul "misionar" mi-a citit lipsa expresivităţii de la capătul tunelului şi nu l-am mai văzut de atunci. Al doilea mi-a reproşat că nu ştiu să fiu femeie, că ar trebui din respect pentru el măcar să mimez sau să gem de plăcere. L-am lăsat în orgoliul lui, nu l-am mai întrebat "Ce plăcere?". Al treilea, cel din urmă, după ce mi-a provocat flatulaţia de care vorbeam, s-a ruşinat. I-am explicat cum stă treaba cu acest "proces" iar el a înţeles că îi reproşez că dimensiunea lui Mirel nu este mulţumitoare şi că din cauza asta a intrat aer pe lângă.
Uite cultură în rândul tinerilor. Şi mai zici că de ce aşa şi de ce invers.
 

©2009 Dama de te pică | by TNB