La bârfă. Tot cu Tibi.

Aseară doar am stat la o cană mare de povestiri cu Tibi. Constat, cu uimire chiar, că revederea ne prinde bine şi că relaţia noastră de prietenie a devenit în sfârşit mulţumitoare. Am aşteptat o viaţă întreagă să găsesc omul care să fie deschis la minte pentru sex ocazional dar adaptabil şi la situaţii strict prietenoase, cu o îmbrăţişare şi o bătaie pe umăr.
Ne-am povestit unul altuia peripeţiile ultimelor săptămâni, la un moment dat aducându-ne aminte că ne era foame. Am gătit repejor un ghiveci ca la mama acasă; bine, cu câteva lipsuri de legume căci el nu găteşte prea des, motiv pentru care m-am rezumat doar la ce avea în frigider. Dar a ieşit bun. Vineri trec iar pe la el, o să facem muşchiuleţ în vin alb demi-sec.
Sunt o iubitoare de mâncare. Cine a zis că dragostea trece prin stomac, adevăr a grăit.