Nu că ar fi o problemă, dar există chestia asta pe care cu greu o găseşti la băieţii buni. Pe ei doar îi iubeşti, dar nu îi doreşti niciodată cu adevărat. Nu ai vise erotice cu ei, nu îţi inspiră niciun fetiş şi nici nu îşi vor da vreodată silinţa să facă ceva în privinţa asta. Mulţi dintre ei nu se vor schimba din pură lene, nu din alte considerente.
Nu mă înţelege greşit. Au fost şi sunt bărbaţi care au capacitatea de a-mi suci minţile doar din cuvinte. Dar vraja asta dispare, magia se rupe după ce ajungi la orgasm. Îţi faci duş şi apoi te uiţi lung la el, gândindu-te ce mama naibii a fost în capul tău de ai ajuns în braţele unui bărbat prea leneş ca să îi pese câtuşi de puţin de cum arată. Da, se bărbiereşte cu atenţie şi îi place să aibă mereu cămaşa călcată perfect. Dar dincolo de cojile astea de suprafaţă zace un trup care nu te atrage cu nimic.
Cu toate astea, am sfârşit mereu în braţele băieţilor buni. Mult prea buni şi prea leneşi ca să-mi ofere deliciul de a-mi plimba mâinile şi buzele de drag pe corpul lor. Dar îmi promit că anul ăsta lucrurile se vor schimba.
Mult prea multă vreme am fost cuminte şi e timpul să iau ce mi se cuvine.
