Timpul să iau ce mi se cuvine

N-am făcut niciodată dragoste cu un bărbat al cărui corp să mă facă să tremur sub el. Ştii tu, bărbaţi bine făcuţi, bărbaţi cu pectorali atent lucraţi, bărbaţi atenţi la orele de somn, la sport şi la un regim alimentar sănătos. Am visat întotdeauna la astfel de bărbaţi, dar m-am ales mereu cu băieţi buni.

Nu că ar fi o problemă, dar există chestia asta pe care cu greu o găseşti la băieţii buni. Pe ei doar îi iubeşti, dar nu îi doreşti niciodată cu adevărat. Nu ai vise erotice cu ei, nu îţi inspiră niciun fetiş şi nici nu îşi vor da vreodată silinţa să facă ceva în privinţa asta. Mulţi dintre ei nu se vor schimba din pură lene, nu din alte considerente.

Nu mă înţelege greşit. Au fost şi sunt bărbaţi care au capacitatea de a-mi suci minţile doar din cuvinte. Dar vraja asta dispare, magia se rupe după ce ajungi la orgasm. Îţi faci duş şi apoi te uiţi lung la el, gândindu-te ce mama naibii a fost în capul tău de ai ajuns în braţele unui bărbat prea leneş ca să îi pese câtuşi de puţin de cum arată. Da, se bărbiereşte cu atenţie şi îi place să aibă mereu cămaşa călcată perfect. Dar dincolo de cojile astea de suprafaţă zace un trup care nu te atrage cu nimic.

Cu toate astea, am sfârşit mereu în braţele băieţilor buni. Mult prea buni şi prea leneşi ca să-mi ofere deliciul de a-mi plimba mâinile şi buzele de drag pe corpul lor. Dar îmi promit că anul ăsta lucrurile se vor schimba.

Mult prea multă vreme am fost cuminte şi e timpul să iau ce mi se cuvine.

Sondaj

În urma exasperării pe care mi-o produce, şi sunt sigură că nu doar mie, tocmai ce am pornit un sondaj la care sper să nu fiţi reticenţi. Este despre cel care ne mănâncă timp peste program, cel care nu e mulţumit decât din joi în paşti, cel care (cred) are probleme conjugale (adio nopţi năzdrăvane).
Dacă mă întrebaţi pe mine, referitor la sondaj, l-aş concedia şi l-aş trimite de unde a ieşit.

Întrebări de la cititori

N-ar fi rău să tratez nedumeriri. Aştept întrebările voastre legate de viaţa intimă, de cum aţi putea să aranjaţi cina romantică pe care EA o aşteaptă de la voi... întrebări pe orice temă. Dacă vă este teamă să dezvăluiţi identitatea, vă puteţi semna cu pseudonimul "Anonim". Nu cred că va deranja pe cineva modul în care dumneavoastră alegeţi să vă semnaţi.

Singurele întrebări pe care nu le accept sunt cele legate de vârsta mea.

Vă sărut şi aştept să elucidăm nelămuririle pe care le aveţi.

Magia sărbătorilor de iarnă

Nu am simţit magia până când zilele de lucru pe acest an nu au luat sfârşit.
Serviciul mi-a furat timpul. Serviciul şi Tibi. Nu locuim sub acelaşi acoperiş, nu ne-am recuplat, suntem tot prieteni uzând de partide ocazionale. E mai bine aşa decât să mă leg de cineva. Nu aş avea timp de unde să ofer unei relaţii, deja serviciul îmi mănâncă zilele.

Acum sunt la o cabană din Prahova, cu laptopul pe un scăunel. Nu există masă în cameră. Cam acesta e genul de cabană pe care mi-l pot permite dintr-un salariu de nimic, dar bine că nu stau acasă. Îmi pare rău de zăpada care se topeşte pe zi ce trece. Piere tot farmecul sărbătorii. Ceea ce mă face să mă simt minunat este bradul mare şi frumos împodobit de la cantina din apropiere. Sunt destul de mulţi oameni aici, din mai multe judeţe. Nu am relaţionat cu prea mulţi, nu am avut nici timp, având în vedere că sunt aici doar de două zile.

Ştiu că am lipsit mult timp de aici, de pe blog, dar uneori viaţa de zi cu zi ne ocupă mai mult timp decât credem şi nici nu îmi face plăcere să-mi pierd tot timpul liber butonând la tastatură. Sunt lucruri mai frumoase de făcut în viaţă.
Nu ştiu dacă în prima, a doua sau a treia zi de Crăciun o să vreau să scriu pe blog, Dumnezeule, e Crăciunul! După aceste 3 zile ceva mai mult probabil să mai dau pe aici, deşi nu promit nimic.

Vreau să vă spun, din toata inima, că vă doresc un Crăciun liniştit, cald şi plin de gânduri bune pe care să le împărţiţi cu cei dragi.

La bârfă. Tot cu Tibi.

Aseară doar am stat la o cană mare de povestiri cu Tibi. Constat, cu uimire chiar, că revederea ne prinde bine şi că relaţia noastră de prietenie a devenit în sfârşit mulţumitoare. Am aşteptat o viaţă întreagă să găsesc omul care să fie deschis la minte pentru sex ocazional dar adaptabil şi la situaţii strict prietenoase, cu o îmbrăţişare şi o bătaie pe umăr.
Ne-am povestit unul altuia peripeţiile ultimelor săptămâni, la un moment dat aducându-ne aminte că ne era foame. Am gătit repejor un ghiveci ca la mama acasă; bine, cu câteva lipsuri de legume căci el nu găteşte prea des, motiv pentru care m-am rezumat doar la ce avea în frigider. Dar a ieşit bun. Vineri trec iar pe la el, o să facem muşchiuleţ în vin alb demi-sec.
Sunt o iubitoare de mâncare. Cine a zis că dragostea trece prin stomac, adevăr a grăit.

RE-intimităţi

Nu pot să nu vorbesc despre asta, oricât de slabă aş părea acum, oricât de dependent ar părea actul meu.
M-am întors la Tibi. Deşi nu e corect spus, căci ne-am întors unul la celălalt. De dragul prestaţiei bune pe care a avut-o în trecutul meu, ne-am oferit unul altuia încă o oră de intimitate. Fără să realizez pe moment, îmbrăţişările noastre introduceau pauze de tăcere, un calm de ape stătătoare în care ne regăseam forţele. Apoi emoţia temperându-se, sângele mărindu-şi fluxul, amorţeam lăsându-ne răsuflările să dialogheze în ritmul alert al respiraţiei.

E ciudat ce se întâmplă. Nu obişnuiesc să refolosesc un obiect al afecţiunii, oricât de experimentat se dovedeşte.

vechiul Misionar

De ce nu am postat în ultima vreme? Pentru că printre acţiunile cotidiene am avut parte doar de poziţia misionarului la care adaug un puşti ce mi-a provocat flatulaţie vaginală. Primul "misionar" mi-a citit lipsa expresivităţii de la capătul tunelului şi nu l-am mai văzut de atunci. Al doilea mi-a reproşat că nu ştiu să fiu femeie, că ar trebui din respect pentru el măcar să mimez sau să gem de plăcere. L-am lăsat în orgoliul lui, nu l-am mai întrebat "Ce plăcere?". Al treilea, cel din urmă, după ce mi-a provocat flatulaţia de care vorbeam, s-a ruşinat. I-am explicat cum stă treaba cu acest "proces" iar el a înţeles că îi reproşez că dimensiunea lui Mirel nu este mulţumitoare şi că din cauza asta a intrat aer pe lângă.
Uite cultură în rândul tinerilor. Şi mai zici că de ce aşa şi de ce invers.

Vizualizare creativă

Aţi fost vreodată atenţi la umbrele de pe perete? Atunci când, în urma circumstanţelor (sau a grabei ori lipsa importanţei), plasăm lumânările parfumate nu pe ambele noptiere ci doar pe una sau doar pe pervazul geamului. Peretele opus se bucură de adevărate spectacole ale dragostei umbrelor. Îmi trec prin minte numai focuri de artificii şi şampanie. Umbrele se contopesc tandru în acea lumină pâlpâitoare.
Da, uneori dama se ascunde în penumbră. Ca orice femeie am nevoie de tandreţe, am nevoie să fiu simţită nu doar văzută şi apreciată în funcţie de factorii vizuali. Mizez pe palpabil. Tu nu? (întrebare retorică)

Ei, haide...

Nu e vina mea dacă generaţia din care fac parte foloseşte un vocabular restrâns. La ** de ani, să mă las derutată de provocările unui adolescent care ar fi putut să-mi fie elev... A fost un viraj la care nu mă aşteptam.
Se dovedeşte, încă o dată, că finele de săptămână este punctul atent ce pătează deasupra unei bare, formând aşa-zis-ul "i".

Dintr-o dată nu-mi mai era somn, adică nu voiam să mă mai ducă acasă să... Să mă detensioneze.
Simplu, nu-mi mai era "somn". Comandai ceva de băut şi lăsai să mai treacă o oră.
O să ajungem să ne bem minţile, într-o zi.

Exact ceea ce pare

Agăţat, pescuit, vrăjit, sucit de minţi... Şi uite cum devenim noi toţi pescari, vrăjitori şi alte cele, câte mai câte. În timp s-au găsit noi şi noi cuvinte la capitolul "tactici". Deşi, o ştim prea bine, pe oricare am aleage-o, fie că nu sună la fel, e aceeaşi mâncare de câine.

Să vorbim despre sex la orice oră din zi şi din noapte nu poate fi chiar floare la ureche, poate piatră sub picior.
Să-l vorbeşti nu înseamnă să-l şti. Să-l vorbeşti nu înseamnă să-l înţelegi.

Am lipsit o vreme de pe blog, nefiind omul ce-şi poate petrece foarte mult timp aici. Timpul, bată-l vina. De-atâtea trebi nici vibratorul şi nici dildo-ul nu m-au mai văzut la "faţă".
Am intrat în alt sfârşit de săptămână pe care mă aştept să-l gust, măcar acum, după o săptămână chinuitoare.

Mă întreb ce-o să fiu diseară: vrăjitor sau pescar?