Dama de te pică

Adevărul. Mulţumirile şi scuzele de rigoare.

2010-09-12T19:51:00.001+03:00

Le mulţumesc celor care m-au susţinut prin intermediul comentariilor, celor care m-au adăugat în lista de bloguri (70 de bloggeri ceea ce pentru mine nu este deloc puţin), celor ce s-au abonat la postări prin intermediul aplicaţiei "Persoane interesate" şi celor care s-au abonat prin intermediul altor aplicaţii (Google Reader, Feedburner, Thunderbird etc.)

Totodată îmi cer scuze faţă de aceştia şi poate alte persoane care întâmplător au găsit acest blog. Scuzele sunt pentru faptul că blogul "Dama de te pică" a fost, este şi va rămâne ficţiune. Am deschis acest blog pentru a face o demonstraţie, aceea că oricine îşi poate construi o lume credibilă şi, mai ales, orice scriere de natură erotică poate fi spusă într-un mod plauzibil. Blogul acesta a fost dovada pentru un amic care acum un an credea că blogurile intime sunt reale. Între timp a devenit suspicios faţă de acestea, prin urmare "misiunea" mea de demonstrare a luat sfârşit.

Acum mă gândesc dacă să iau unele pasaje pe care le-am scris aici şi să le introduc în cartea la care lucrez de câteva luni. Într-un fel am investit mult timp cu acest blog. Să scriu nu mi-a luat prea mult dar să mă documentez despre chestii intime, da. Recunosc că n-am habar de sex dar informându-mă am reuşit să creez tablouri credibile. Cred că informaţia reprezintă putere.

Am un blog personal al cărui link nu-l voi menţiona aici pentru că nu vreau ca traficul de acolo să fie influenţat de cititorii de aici. Iau în considerare şi faptul că, poate, unii dintre voi veţi vrea să mă "pedepsiţi" pentru ficţiunea cu care am tratat acest blog.
Îmi cer scuze, din nou, că am creat acest personaj, Eva, în care unii dintre voi aţi crezut şi pe care uneori l-aţi susţinut. Majoritatea sunteţi nişte oameni minunaţi şi într-un fel m-am bucurat să văd că există români care susţin oameni din categoria Evei (Dama de te pică). Eva fiind o femeie de rând, o femeie care şi-a învins tabuurile şi a împărţit propriile relaţii intime cu voi. Aţi citit-o şi nu aţi aruncat cu noroi în ea, chiar dacă nu era un exemplu demn de urmat. Astfel am descoperit că există oameni. Iar a fi om este ceva pentru care mă-nclin.

Vă mulţumesc pentru sprijinul acordat acestui blog şi vă ofer scuzele mele pentru faptul că am ţinut secretă natura acestuia (ficţională) atât de mult timp (mai mult de un an).

Sondaj

2010-02-05T20:02:00.000+02:00

În urma exasperării pe care mi-o produce, şi sunt sigură că nu doar mie, tocmai ce am pornit un sondaj la care sper să nu fiţi reticenţi. Este despre cel care ne mănâncă timp peste program, cel care nu e mulţumit decât din joi în paşti, cel care (cred) are probleme conjugale (adio nopţi năzdrăvane).
Dacă mă întrebaţi pe mine, referitor la sondaj, l-aş concedia şi l-aş trimite de unde a ieşit.

Întrebări de la cititori

2010-01-10T20:44:00.002+02:00

N-ar fi rău să tratez nedumeriri. Aştept întrebările voastre legate de viaţa intimă, de cum aţi putea să aranjaţi cina romantică pe care EA o aşteaptă de la voi... întrebări pe orice temă. Dacă vă este teamă să dezvăluiţi identitatea, vă puteţi semna cu pseudonimul "Anonim". Nu cred că va deranja pe cineva modul în care dumneavoastră alegeţi să vă semnaţi.

Singurele întrebări pe care nu le accept sunt cele legate de vârsta mea.

Vă sărut şi aştept să elucidăm nelămuririle pe care le aveţi.

Magia sărbătorilor de iarnă

2009-12-24T20:25:00.004+02:00

Nu am simţit magia până când zilele de lucru pe acest an nu au luat sfârşit.
Serviciul mi-a furat timpul. Serviciul şi Tibi. Nu locuim sub acelaşi acoperiş, nu ne-am recuplat, suntem tot prieteni uzând de partide ocazionale. E mai bine aşa decât să mă leg de cineva. Nu aş avea timp de unde să ofer unei relaţii, deja serviciul îmi mănâncă zilele.

Acum sunt la o cabană din Prahova, cu laptopul pe un scăunel. Nu există masă în cameră. Cam acesta e genul de cabană pe care mi-l pot permite dintr-un salariu de nimic, dar bine că nu stau acasă. Îmi pare rău de zăpada care se topeşte pe zi ce trece. Piere tot farmecul sărbătorii. Ceea ce mă face să mă simt minunat este bradul mare şi frumos împodobit de la cantina din apropiere. Sunt destul de mulţi oameni aici, din mai multe judeţe. Nu am relaţionat cu prea mulţi, nu am avut nici timp, având în vedere că sunt aici doar de două zile.

Ştiu că am lipsit mult timp de aici, de pe blog, dar uneori viaţa de zi cu zi ne ocupă mai mult timp decât credem şi nici nu îmi face plăcere să-mi pierd tot timpul liber butonând la tastatură. Sunt lucruri mai frumoase de făcut în viaţă.
Nu ştiu dacă în prima, a doua sau a treia zi de Crăciun o să vreau să scriu pe blog, Dumnezeule, e Crăciunul! După aceste 3 zile ceva mai mult probabil să mai dau pe aici, deşi nu promit nimic.

Vreau să vă spun, din toata inima, că vă doresc un Crăciun liniştit, cald şi plin de gânduri bune pe care să le împărţiţi cu cei dragi.

La bârfă. Tot cu Tibi.

2009-10-26T15:08:00.004+02:00

Aseară doar am stat la o cană mare de povestiri cu Tibi. Constat, cu uimire chiar, că revederea ne prinde bine şi că relaţia noastră de prietenie a devenit în sfârşit mulţumitoare. Am aşteptat o viaţă întreagă să găsesc omul care să fie deschis la minte pentru sex ocazional dar adaptabil şi la situaţii strict prietenoase, cu o îmbrăţişare şi o bătaie pe umăr.
Ne-am povestit unul altuia peripeţiile ultimelor săptămâni, la un moment dat aducându-ne aminte că ne era foame. Am gătit repejor un ghiveci ca la mama acasă; bine, cu câteva lipsuri de legume căci el nu găteşte prea des, motiv pentru care m-am rezumat doar la ce avea în frigider. Dar a ieşit bun. Vineri trec iar pe la el, o să facem muşchiuleţ în vin alb demi-sec.
Sunt o iubitoare de mâncare. Cine a zis că dragostea trece prin stomac, adevăr a grăit.

RE-intimităţi

2009-10-24T18:38:00.005+03:00

Nu pot să nu vorbesc despre asta, oricât de slabă aş părea acum, oricât de dependent ar părea actul meu.
M-am întors la Tibi. Deşi nu e corect spus, căci ne-am întors unul la celălalt. De dragul prestaţiei bune pe care a avut-o în trecutul meu, ne-am oferit unul altuia încă o oră de intimitate. Fără să realizez pe moment, îmbrăţişările noastre introduceau pauze de tăcere, un calm de ape stătătoare în care ne regăseam forţele. Apoi emoţia temperându-se, sângele mărindu-şi fluxul, amorţeam lăsându-ne răsuflările să dialogheze în ritmul alert al respiraţiei.

E ciudat ce se întâmplă. Nu obişnuiesc să refolosesc un obiect al afecţiunii, oricât de experimentat se dovedeşte.

vechiul Misionar

2009-10-07T18:34:00.004+03:00

De ce nu am postat în ultima vreme? Pentru că printre acţiunile cotidiene am avut parte doar de poziţia misionarului la care adaug un puşti ce mi-a provocat flatulaţie vaginală. Primul "misionar" mi-a citit lipsa expresivităţii de la capătul tunelului şi nu l-am mai văzut de atunci. Al doilea mi-a reproşat că nu ştiu să fiu femeie, că ar trebui din respect pentru el măcar să mimez sau să gem de plăcere. L-am lăsat în orgoliul lui, nu l-am mai întrebat "Ce plăcere?". Al treilea, cel din urmă, după ce mi-a provocat flatulaţia de care vorbeam, s-a ruşinat. I-am explicat cum stă treaba cu acest "proces" iar el a înţeles că îi reproşez că dimensiunea lui Mirel nu este mulţumitoare şi că din cauza asta a intrat aer pe lângă.
Uite cultură în rândul tinerilor. Şi mai zici că de ce aşa şi de ce invers.

Vizualizare creativă

2009-09-20T22:29:00.003+03:00

Aţi fost vreodată atenţi la umbrele de pe perete? Atunci când, în urma circumstanţelor (sau a grabei ori lipsa importanţei), plasăm lumânările parfumate nu pe ambele noptiere ci doar pe una sau doar pe pervazul geamului. Peretele opus se bucură de adevărate spectacole ale dragostei umbrelor. Îmi trec prin minte numai focuri de artificii şi şampanie. Umbrele se contopesc tandru în acea lumină pâlpâitoare.
Da, uneori dama se ascunde în penumbră. Ca orice femeie am nevoie de tandreţe, am nevoie să fiu simţită nu doar văzută şi apreciată în funcţie de factorii vizuali. Mizez pe palpabil. Tu nu? (întrebare retorică)

Ei, haide...

2009-09-06T00:00:00.004+03:00

Nu e vina mea dacă generaţia din care fac parte foloseşte un vocabular restrâns. La ** de ani, să mă las derutată de provocările unui adolescent care ar fi putut să-mi fie elev... A fost un viraj la care nu mă aşteptam.
Se dovedeşte, încă o dată, că finele de săptămână este punctul atent ce pătează deasupra unei bare, formând aşa-zis-ul "i".

Dintr-o dată nu-mi mai era somn, adică nu voiam să mă mai ducă acasă să... Să mă detensioneze.
Simplu, nu-mi mai era "somn". Comandai ceva de băut şi lăsai să mai treacă o oră.
O să ajungem să ne bem minţile, într-o zi.

Exact ceea ce pare

2009-09-05T07:28:00.005+03:00

Agăţat, pescuit, vrăjit, sucit de minţi... Şi uite cum devenim noi toţi pescari, vrăjitori şi alte cele, câte mai câte. În timp s-au găsit noi şi noi cuvinte la capitolul "tactici". Deşi, o ştim prea bine, pe oricare am aleage-o, fie că nu sună la fel, e aceeaşi mâncare de câine.

Să vorbim despre sex la orice oră din zi şi din noapte nu poate fi chiar floare la ureche, poate piatră sub picior.
Să-l vorbeşti nu înseamnă să-l şti. Să-l vorbeşti nu înseamnă să-l înţelegi.

Am lipsit o vreme de pe blog, nefiind omul ce-şi poate petrece foarte mult timp aici. Timpul, bată-l vina. De-atâtea trebi nici vibratorul şi nici dildo-ul nu m-au mai văzut la "faţă".
Am intrat în alt sfârşit de săptămână pe care mă aştept să-l gust, măcar acum, după o săptămână chinuitoare.

Mă întreb ce-o să fiu diseară: vrăjitor sau pescar?

2 think or not 2 think

2009-08-28T08:34:00.004+03:00

Şi când văzui imaginea asta, începui să mă-ntreb... Se merită o viaţă plină de compromisuri doar pentru a avea pe cineva lângă tine la final de drum?
Până la final mai avem totuşi o bună bucată de vreme de parcurs. Multe femei căsătorite se gândesc la trupurile altor bărbaţi. De ce să te gândeşti doar? Aici nu e Mario, nu avem 3 vieţi.

Sunt oameni care au senzaţia că "avem doar o viaţă" este un clişeu. Nu. Nu este. Vi s-a spus de atâtea ori în speranţa că vă va intra în cap. Dar nu. Voi continuaţi să luaţi peste picior aceste vorbe.

Chiar credeţi că veţi avea aceeaşi părere despre acest "clişeu" (cum îl numiţi voi) după ce veţi lua parte cu trup şi suflet la un accident sau un posibil accident (fără victime, doar sperietură emoţională)? Mă îndoiesc.
Da, unii o luaţi şi în glumă, gândindu-vă că eu chiar mă îndoiesc (în pat). Da. Mă îndoiesc şi acolo, ca fiecare femeie. E greu să fuţi fără să te-ndoi.
Pa!

un, doi...

2009-08-25T14:30:00.004+03:00

Un al doilea premiu ce îmi este oferit de când am păşit pe blogger. Imaginea nu este la fel de semnificativă precum încărcătura.
Le mulţumesc şi le dăruiesc şi eu, la rându-mi, pentru că merită, celor două dame care mi l-au oferit, Ana-Maria şi Boogie Bubble.

N-am să postez regulile. Pentru mine un premiu nu îşi are reguli, ci doar urmaşi.
Şi pentru că este alegerea mea cui anume îl ofer, vă spun/scriu... că îl dau tuturor cititorilor mei pentru minunatul gest de a mă susţine până acum şi, cine ştie, de a mă susţine şi de acum înainte. Îl ofer şi criticilor, cu toată sinceritatea, e firea lor şi n-am să-i jignesc doar pentru că îşi fac treaba.

Mulţumesc încă o dată celor care mi-au oferit acest premiu. Sper să îl merit.

I am. I am not.

2009-08-23T21:28:00.003+03:00

Câteodată, ceva greu de controlat este exact ceea ce ne trebuie.
Ce te răscoleşte mai rău decât două piese tari formând una singură? Precum băuturile. Cu cât ambele sunt mai tari, cu atât ai mai multe şanse să cazi în şanţ.

Aşa şi cu oamenii. Iei una bucată bărbat nimfoman şi una bucată femeie cu principii, ceva care să nu cedeze nici în ruptul capului. Şi deja sexul nu mai sună ca o fuziune ci ca joaca de-a şoarecele şi pisica.
Însă, când lucrurile iau o întorsătură neaşteptată, când bărbatul crede că a fi ţinut mai mult pe jar este egal cu a-i fi intensificată pasiunea, când începe să facă glume nesărate crezând că tot ce-i iese din gură este şi bun... Nu îţi vine decât să-i fuţi una şi să-l aduci cu picioarele pe pământ. În timp ce-şi revine din buimăceală, tu, draga mea, deja te pierzi în mulţime.
Zâmbesc.

Who's the man?

2009-08-20T09:47:00.003+03:00

Uneori putem schimba locurile. Nu mă refer la mine şi la un potenţial "el", ci mă refer la noi toţi. Uneori avem o vagă senzaţie că putem face orice, acceptând involuntar poate să facem schimbi de locuri precum în maşină, când fata vrea să stea în dreapta şoferului şi nu pe bancheta din spate.

Trăim într-un timp în care bărbaţii pot fi femei iar femeile pot fi bărbaţi. Şi când nu facem schimb, doar jucăm rolul. Nu ne dăm seama decât in secunda în care ne este atrasă atenţia asupra faptului.

Sunt dimineţi în care cafeaua are alt gust, dimineţi în care bărbaţii ce-i vezi pe stradă, în autobuz, în tren, la restaurant sunt goi. Goi puşcă.
Sunt dupamiezi când vrei felul întâi, felul al doilea, desert... şi tot nu te saturi.
Sunt seri în care deschizi cartea ce-ai primit-o cadou acum câţiva ani, o deschizi pentru a te delecta şi a te decide pentru ce optezi câteva minute mai târziu. Sălbatic, pasional sau clasic?
Sunt nopţi în care abia reuşeşti să pui geană pe geană.
Sunt oare nimfomană?

Blog d`Oro

2009-08-19T18:53:00.005+03:00

Cineva să stingă ţigara! Dacă nu, sus şi tare vă spun că-s nedumerită în legătură cu premiul "Blog d`Oro". Numindu-se premiu mă gândesc că nu poate fi de rău şi nici nu sună a fi de rău. Drept urmare le mulţumesc celor care mi l-au acordat, AsaseYa, Gladiola şi Kali.

Ceea ce trebuie să fac este să îl ofer, la rândul meu, altor 10 bloggeri care, cred eu, merită a fi citiţi. Greu... E greu că am de unde alege.

Ana-Maria
mămică de Sebastian
Mihaela Chelaru
Ioan Usca (Vania)
Rhenus
I.M.U.N. (incursiuni in mintea unui nesimtit)
Andrei Pavel
Florin Puscas
Jenika
Silviu.

:)

2009-08-16T15:07:00.001+03:00

Prin ţara simţurilor

2009-08-14T21:15:00.005+03:00

Sunetul slab al transpiraţiei picurând, nervozitatea maşinii de spălat în fundal, respiraţia accelerată... E ceea ce îmi amintesc cel mai mult.
Atât de sănătos, atât de senzual, acel miros pătrunzător al sexului îţi face ochii să se rotească în cap de plăcere.

Make a wish!

2009-08-13T07:01:00.001+03:00

iubire vs. sex

2009-08-11T14:24:00.003+03:00

Iubirea nu este mai puternică decât sexul. Nu puţine căsnicii se deteriorează din cauza nepotrivirii în pat. Ori se ajunge la divorţ, ori se ajunge la amante/amanţi.

De asta e important de ştiut ca penisul este precum sutienul... Trebuie să găseşti mărimea potrivită. Nu există "prea mică" sau "prea mare", fiecare mărime se potriveşte altei femei.

Animal tropical.

2009-08-06T17:45:00.004+03:00

V-am povestit acum câteva zile de noul chiriaş, cel care, spre nefericirea mea, stătea cu un amic, erau doi împrăştiaţi care păreau a se fi mutat cu cortul în apartament.

M-am întâlnit azi cu el, eram în lift, mă gândeam că vine weekendul şi nu am nimic special de făcut şi nici nu vreau să tai frunza la câini. Puţin reţinut de ceva, nu ştiu ce, probabil vreo balivernă îi cufunda gândurile, m-a întrebat ce fac. Nu văd rostul întrebării acesteia. Banalitate pură. Nu i-am răspuns, doar l-am privit.

Câteva minute mai târziu o voce îmi trecea prin cap în semn de "Bine aţi venit la circ!". Aşa am făcut cunoştinţă cu locatarul care se poate îndoi mai mult şi mai mult... Într-un final, laleaua lui tare şi umedă a explodat, dându-mi mie râuri de încântare.

papa bun

2009-08-05T08:28:00.003+03:00

O cale sigură de a ajunge la inima unui bărbat e prin stomacul lui. Ori a mamei lui. Deşi prefer prima variantă.

A seduce papilele gustative, părţi ale unui organ cu extrem de multe terminaţii nervoase, este o artă.

Ne trebuie doar un gram de experienţă pentru a putea lega, prin taina pasiunii, alimente afrodisiace.

Zale vechi

2009-08-01T11:50:00.004+03:00

Eu şi Cristi ne cunoaştem de mici. Stăteam în aceeaşi bancă în clasa I. Pentru mine, el face parte din decor. Desigur, mama ar vrea să ne vadă împreună, uniţi prin lege şi religie.

I-am spus mamei că nu sunt persoana care să hrănească speranţele.
L-am refuzat pe Cristi, de dragul frumoşilor ani petrecuţi împreună, anii copilăriei, de dragul prieteniei dintre noi. Nu poţi, aşa deodată, să fuţi zeci de ani de prietenie doar pentru moftul de a nu-ţi petrece restul vieţii singur.

L-am refuzat. Şi mi-a răspuns "Nihilismul tău îl percep ca pe-un răspuns pozitiv. Nu uita că sunt avocat, gândesc cu câteva mutări înainte."
Nu te vreau. Gândeşte-o p`asta!

căsătoria

2009-07-31T15:15:00.003+03:00

Să ai o relaţie adevărată te va obliga să înveţi ce e responsabilitatea, sacrificiul, fidelitatea, să iei în considerare sentimentele altei persoane, nu doar ale tale.
Nu există distracţie într-o căsnicie. Un foc trebuie întreţinut, partea cu aprinsul o poate face oricine. După mariaj devi alt om.

Căsătoria este o instituţie arhaică şi opresivă. Trebuia abolită cu mulţi ani în urmă. Iubirea este "mâncarea de alinare" magică pentru cei slabi. Da, te face să te simţi călduţ şi important, dar, până la urmă, dragostea te lasă slab, dependent şi gras.

Prima mea căsnicie mi-a furat tinereţea. Iar acum sunt aici şi o fur pe a altora.

timp şi pasiune

2009-07-29T16:15:00.005+03:00

Oamenii văd. Oamenii fac schimb de idei. Oamenii se întreabă uneori între ei - lucruri.
Oamenii mă întreabă alteori şi pe mine. Mă întreabă, ca femeie singură, divorţată, fără copii, fără prezenţa unui tată în viaţa mea, dacă nu cumva îmi e frică.

Poate că timpul meu a trecut dar nu îmi e frică de moarte. Mi-e mai frică de timp, că nu am suficient. O viaţă întreagă încerci să-ţi găseşti locul în lume ştiind că va trebui să-l părăseşti cândva.
Îmi e frică de timp. Şi singurul lucru pe care îl pot face este să las pasiunea să-mi copleşească frica.

la cafea

2009-07-27T11:05:00.004+03:00

O văd zdrobită pe mama de o forţă pe care refuz să o cunosc.
Mi-ar plăcea să se recăsătorească. Dar ştiu că asta nu rezolvă problema. Prima căsătorie nu poate fi depăşită.

Azi mă duc în vizită pe la ea. Acum ceva timp am împrumutat o colegă care e pe schimb cu mine. Azi mi-a returnat banii. Am să-i cumpăr mamei multe multe multe flori, bucuria ei.

Trec săptămânal pe la ea dar nu-mi permite bugetul să-i cumpăr flori la fel de des. Uneori rămân să dorm la ea, de dragul copilăriei, de dragul ei, dar îmi e greu să ajung la munci din cealaltă parte a oraşului.

treaba cu vecinul

2009-07-24T21:42:00.004+03:00

Am ajuns aseară la magazin şi mă gândeam la ceva special care să-l ameţească puţin. Tipul care aşeza marfa pe rafturi mi-a recomandat un vin sec, Cuvee Charlotte (produs de S.E.R.V.E.). Chestia amuzantă era preţul. Sărea puţin peste 100 ron. Aşa că m-am reorientat. Am luat Lacrima lui Ovidiu mergând pe deviza "dulce, dulce, da` te duce". În plus, Lacrima lui Ovidiu are concentraţia alcoolică de 15%, pe când celălalt, Cuvee Charlotte, avea doar 14%.

Am avut totuşi o surpriză. Băiatul nu stătea singur ci cu un prieten. Probabil chiria era prea mare şi a acceptat să o împartă cu încă cineva.

Ce am făcut? Nu sunt rac, doar nu era să dau înapoi. M-am făcut plăcută adoptând o tonalitate a vocii mai prietenoasă. Apoi am fluturat puţin sticla, în semn de bun venit. M-au invitat înăuntru.

Era dezastru în apartament. S-au scuzat pe motiv că a fost meci (Steaua-Ujpest) şi că nu au avut timp să despacheteze. Nu am stat prea mult. De fapt, nici nu prea aveai pe unde să stai.

Cado` pentru baba - proiect finalizat

2009-07-24T21:40:00.001+03:00

Am cotrobăit azi prin magazine până m-au lăsat picioarele. Aş vrea şi eu rezistenţa unui bărbat la drum lung. Să nu deviez, totuşi. Eram indecisă când am plecat de acasă, mă gândisem la mai multe lucruşoare, să am idei de rezervă. Nu sunt o adeptă a planurilor de rezervă dar uneori sunt bine venite.

I-am luat, adică el i-a luat, eu doar am ales, un colier de perle la 150 ron. Toate băbuţele iubesc perlele. Le aminteşte de tinereţea lor, vremea când doar femeile înstărite îşi puteau permite un şirag de perluţe. Şi pentru că, zic eu, ar avea nevoie şi chiar i-ar prinde bine, i-am mai luat un tichet cu programare la salon, masaj terapeutic (35 ron). Bine că e slăbuţă, am mai aflat o perlă, pentru persoanele grase se percepe în plus faţă de costul masajului o taxă de 10 ron (taxă de efort suplimentar a terapeutului).

După ce am terminat cu toată alergătura pentru băbuţă, amândoi arătam prea groaznic pentru a intra în vreun restaurant şi eram prea obosiţi pentru a mai găti (fiecare la casa lui, v-am spus, între noi nu mai este decât o relaţie de amiciţie). Am ales o terasă şi ne-am făcut comozi într-un separeu. E incredibil de bine vara, la terasă, seara la lumina felinarelor, îndopându-te în aer liber. Mmm... dacă mi-ar permite salariul n-aş mai lua cina în apartament.

Să-i urăm "bun venit".

2009-07-23T21:27:00.003+03:00

Unul dintre apartamentele pentru închiriat tocmai a fost ocupat, în urmă cu câteva zile. Cred că tipul e din provincie şi probabil munceşte aici pe timpul verii. Cam asta e povestea fiecărui chiriaş pe timp de vară. Vine puştiul să strângă bani pentru diferite nebunii pe care le are în cap sau pentru a-şi ajuta părinţii şi, la finalul verii, pleacă acasă cu buzunarele goale dar cu sacul plin de întâmplări şi învăţături.

Cred că am să trec pe la el. Probabil nu îi este uşor singur printre străini. Nu cred că ar avea vreo rudă pe aici, altfel n-ar mai fi stat cu chirie.

Iar eu... sunt întreaga poezie a fructelor şi legumelor, aciditatea piperului, pielea mea are dulceaţa şi aroma unui strugure muscat, sexul meu este o plajă de caşmir...
Pentru că merit să mă simt bine.

Curând cred că am să-mi gâdil simţurile prin vecini.
Şi gândeşte-te de două ori înainte să mă judeci. Orice femeie peste 30 de ani gândeşte că sexul cu un tip mult mai tânăr este ceva ce ar trebui să încerce. Eu mă număr printre fericitele care au privilegiul de a transforma un gând într-o faptă.

Vă las. Mă reped până la magazin să iau ceva să stingă "setea".

Cado` pentru baba

2009-07-21T18:42:00.001+03:00

Ieri vorbeam de lup şi azi a apărut la uşa mea, din nou.
Tibi.
Peste o săptămână este ziua mamei lui, m-a rugat să-l ajut să găsească un cadou. Să fie ceva special, să nu depăşească 500 ron (deşi mie mi se pare cam mult pentru o babă), şi pentru că vrea ceva mai de valoare, avea nevoie de mine să fie sigur că n-o să dea greş. Nu de mine în mod special, dar de ochiul critic al unei femei şi totodată de cineva apropiat care să-l sfătuiască în alegerea pe care urmează să o facă.
De ce aş fi refuzat? Mă plimb, mai casc şi eu ochii la ce mai e nou prin magazine. În plus, pentru un aşa ajutor, îl fac să-mi fie dator. Am stabilit să facem cumpărăturile vineri.

M-am ales cu o rochie.

2009-07-20T18:31:00.001+03:00

A venit la mine vineri, Tibi. Avea nevoie de cineva care să-l însoţească la o nuntă. Şi pentru ca ziua cu pricina era chiar următoarea, m-am gândit să accept să-l însoţesc, de dragul prieteniei dintre noi. M-am gândit şi că nu va putea găsi pe nimeni într-un timp atât de scurt. În fond, prietenii ar trebui să se ajute între ei, la nevoie, măcar cu prezenţa. Nu aveam nimic care să poată fi purtat la nuntă. Nimic din punct de vedere actual. Serios, nu prea am fost la nunţi, am doar două rochii... antice. S-a oferit să-mi cumpere el, să-mi răsplătească favorul pe care i l-am făcut, acela de a-l însoţi.

A fost o noapte... drăguţă. Rochia miresei a fost unul din lucrurile care mi-au displăcut. Nici meniul nu a fost foarte special. Sunt o gurmandă dar sâmbătă noapte parcă am demonstrat contrariul. Mama lui Tibi se uita la mine de parcă aş fi fost o femeie dependentă de regimuri alimentare şi abonamente la sală. Asta e. Nu pot să împac şi capra şi varza.

gând cu gând

2009-07-17T21:08:00.003+03:00

Eram în pauza de masă, mai precis la cafea. Nu sunt omul care să-ţi ofere clipe de pierdere dar azi s-a întâmplat, dintr-o dată, să mă pierd într-un gol de gânduri. O colegă, de fapt o doamnă trecută de 40 de ani care îmi este colegă, s-a băgat în seamă. Nu prea tolerez acest comportament dar pentru că mi-a spart plictiseala am încercat să o răsplătesc prin a o asculta.

Nu e nevoie de mulţi ani în sac pentru a observa când cineva e pierdut, când lucrurile nu sunt tocmai la locul lor. Mi-a spus "Ieşi din zona ta de confort. O regulă de bază: dacă lucrezi prea sigur, fă ceva periculos. Dacă nu şti de unde să începi atunci găseşte pe cineva care să ştie."

A continuat cu câteva idei puternic subiectivizate, ceva de vremuri de care i-ar fi dor, de şanse pe care le-a pierdut, de... ea ştie, căci iar am picat pe gânduri.

Nu sunt bătrână şi atât cât mai am timp şi îmi permit să fac ceva cu el, am să fac. De mult nu m-am mai purtat fără mănuşi.

Cu ochii larg deschisi.

2009-07-14T22:40:00.003+03:00

Am gustat plăcinta umilinţei de atâtea ori. Aici sunt incluşi vecinii mei care, în ciuda vârstei de care fiecare din ei dispune, se pare că au rămas cu obiceiul tip "etichetă". Stau băbuţele la scara blocului precum ţaţele se strâng la poartă să discute ce şi cum a făcut cutare şi cutare.

În ciuda etichetei care mi-au pus-o, nu sunt o prostituată. Sunt o iubitoare.
Prohibiţia nu are nicio şansă împotriva exhibiţiei. Este în natura umană să fii liber şi nu contează cât de mult încerci să fii cuminte.

În paşi de dans

2009-07-12T16:35:00.003+03:00

Mi-au îngheţat buzele. Cred că azi am cam exagerat cu îngheţata.

Am lipsit câteva zile de pe blog, m-am despărţit de Tibi. Am căzut de comun acord că treaba nu mai mergea între noi ca la început. Bine, nu tocmai de comun acord, dar, ştii cum e... Be careful what you fish for!

Cine sunt eu?

2009-07-08T17:50:00.003+03:00

07 iulie 2009 19:14 - evelyn spunea...
"Sunt curioasă cine se ascunde în spatele acestor postări atât de îndrăzneţe..."

07 iulie 2009 19:19 - Florin spunea...
"Da, cum e scris în commentul de mai sus, şi eu sunt curios cine e în spatele postărilor… :)
Însă ăsta e farmecul blogului, ajungi să îl cunoşti pe cel care postează fără măcar să ştii cum arată... :) "

Eu, ca mulţi dintre voi, vă dau şansa de a mă cunoaşte prin banalităţile de zi cu zi, lucruri mărunte care, vrem nu vrem, ne marchează într-un fel sau altul. Fiecare îşi va face o părere iar cel ce nu o are pozitivă nu văd rostul pentru care ar mai continua să mă citească. Oricum nu-mi poate da în cap pe stradă. Cei care îmi vor adresa injurii, şi nu doar mie, ci şi vouă... ar trebui să le plângem de milă. Le lipseşte orgasmul.

Cred că, în mare, cam aceasta este ideea tuturor blogurilor. Ne-au ajuns impresiile despre noi din partea acelora care privesc doar ambalajul. Vrem să arătăm şi latura pe care cei de lângă noi nu vor să o vadă, vrem să fim ascultaţi/citiţi precum am vrea să ne facem auziţi zi de zi, vrem să futem fiecare idee şi fiecare şef fără să rămânem şomeri. Pe blog ne-o putem trage la nesfârşit, fără efecte negative.

Greşit.

2009-07-07T18:30:00.003+03:00

Începe să-mi fie milă. Se chinuie să ne fie bine.
Eu nu fac nimic. Mă fut în implicarea lui.

Care-i partea proastă? Nu ne mai răsfăţăm pe nisip ci în acelaşi pat. Şefa nu mai vrea vacanţă. Iar concediu nu pup acum, că avem comenzi multe.

A fost luni ieri, da, ziua cu surpiza lui Tibi. Să mă fut, am stricat tot. De asta nu îmi place să mă implic. Eu sunt doar vizitator. Cred că, cel mai curând, am să îl scutesc de neplăceri. Am să plec să încerc marea cu degetul. La figurat, căci la propriu nu-mi permit, nu-mi permit să-mi dau demisia, nu mai am 20 de ani să renunţ aşa uşor la o slujbă.

Poate există zeci de alte moduri care să mă facă să mă simt tânără, dar eu am ales marea. Pentru că marea ne minte pe toţi, de fiecare dată. Şi o pot minţi şi eu, liniştită. Eu mă cert cu ea şi ea se ceartă cu mine.
Nu mă simt în vârstă. Simt doar că toate lucrurile întineresc şi eu trebuie să mă bucur de ele.

iarăşi luni

2009-07-06T10:26:00.001+03:00

Sunt în pauza de masă. Înainte uram prima zi a săptămânii. Înainte însemnând până să-l cunosc pe Tibi.
Pentru a mă face să-mi doresc să vină ziua de luni, în fiecare această zi îmi pregăteşte câte o surpriză: o plimbare printr-un loc numai de el ştiut, un dans mai sus decât etajul 10 (pe acoperişul blocului) sau vreo minunăţie culinară. Deşi nu mai sunt în floarea vârstei, curiozitatea am păstrat-o.

Şi-mi aduc aminte că l-am întâlnit dintr-o prostie... S-a întâmplat acum câteva luni, pe vremea când căutam un loc de muncă. Mi-am zis că ar fi bine să mă mai relaxez, prea multă presiune din cauza lipsei unui salariu îmi dădea o stare nu foarte plăcută. Parcă nu aveam niciun rost pe lume şi nici n-aş fi putut să-mi fac (de unde bani?).

Am zis că... n-ar fi rău să dansez. Şi cum nu aveam dinero să plătesc vreun curs de dans, mi-am zis că n-ar fi rău să mă descurc cum pot. M-am interesat de orarul de la una din sălile de dans şi mi-am făcut apariţia cu 30 de minute înainte ca programul să se termine. Am aşteptat afară, pierdută printre gânduri. El a ieşit, eu m-am arătat interesată, totodată indecisă. S-a oferit să îmi dea posibilitatea de a veni la două ore fără să plătesc, în speranţa că dacă îmi va plăcea, să continui să vin (cu bani, desigur, însă nu i-am spus că sunt şomeră).

Stângăcia mea l-a ambiţionat să demonstreze că poate face un dansator din ceva ce nu prea pare să aibă vreo şansă (adică eu). Dupa cele două ore, m-a invitat la o cafea. Doar nu era să-l refuz, în fond aveam în gând să-l seduc, să-mi ofere cursuri de dans moca. Am reuşit. Ce, aveai dubii că n-o să mă descurc?

A trecut o lună până şi-a făcut curaj să mă invite să fac parte din viaţa lui. Dacă refuzam, pierdeam cursurile de dans. Aşa că am acceptat. Am ajuns la o vârstă la care ştiu să preţuiesc fiecare şansă care mi se oferă. Nu dau cu piciorul norocului.

Iar Tibi... e unul dintre băieţii buni. Îl ador. Nu la modul "vreau să-l lipesc de frigider şi să fac sex sălbatic cu el"... ci la modul dulce.

O să numărăm nisipul. Iau cu mine numai slipul.

2009-07-05T09:16:00.001+03:00

La începutul verii, călătoria este, mai degrabă, una în interior... Eternul interior feminin. Încă nu putem pleca la mare. Aştept să plece şefa în vacanţă, să pot să scornesc o gripă nenorocită care să mă ţină la pat o săptămână (ea nu ştie, patul meu este nisipul fierbinte care, serios, face bine pielii, o exfoliază de-a binelea). Şi după o exfoliere ca la carte, am să-l las pe Tibi să mă redescopere. Mă joc cu el, ceea ce n-am mai făcut de ceva vreme. Mă joc la modul că i-am propus să nu facem sex cu trei săptămâni înainte de a pleca la mare. Aşa ştiu că o să avem parte de ceva furtunos de frumos.

Contact

2009-07-05T08:39:00.002+03:00

Smells like...

2009-07-05T06:47:00.002+03:00

Miroase a bărbat sau a băieţel cuminte?

Neimplicându-mă emoţional în prea multe relaţii, am ajuns la concluzia (general vorbind) că tipul care foloseşte:

Str8 negru - este adolescent, proaspăt ieşit din această perioadă sau tipul care pur şi simplu nu vrea nimic pe bune, doar ceva trecător.

Axe - este băiatul mamii care rămâne fidel aromei uşor feminine, prea dulce pentru un băiat matur. El râde şi când nu este cazul, abia pricepe lucrurile (explicaţiile pe care i le oferi trebuie să fie pentru cineva de nivel mediu spre mic, eventual să-i desenezi).

Armani Acqua di Gio - tipic genului cuceritor dar care lasă totuşi loc de mai mult. Are destulă materie cenuşie iar planurile lui sunt doar aparent pe termen scurt (mintea lui prelucrează însă altceva). Reţeta e să ştii să-l ţii pe jar. Ştie să facă o femeie să se simtă ca atare.

Lacoste - dacă nu este trecut de 30 de ani, cu siguranţă IQ-ul lui sigur a depăşit acestă vârstă. Este genul bărbatului atent, deloc pupincurist (a trecut de mult de această perioadă). Ori este căsătorit şi vrea o amantă, ori este necăsătorit şi vrea ceva serios, de durată. Puştii nu acceptă Lacoste pentru că le oferă un aer bătrânesc, deloc potrivit pentru ei.

Nimic - nu merită osteneala. Nu ştie să-şi aleagă un parfum (măcar deodorant sau antiperspirant) care să-şi menţină mirosul. Investiţiile lui se îndreaptă către oricare alt domeniu decât cel al îngrijirii personale. De obicei este tipul leneş, care acceptă orice-i cumpără mama de la magazinul din colţ.

două cuvinte despre Andreşanca

2009-07-04T15:21:00.003+03:00

Abia se crăpase de ziuă, mă îndreptam spre serviciu şi mă tot gândeam la iniţiativa mea de a porni acest blog. Priveam în gol.
În ciuda libidoului mare pe care-l am, n-aş vrea în niciun chip să fiu asemănată, vreodată, cu Laura Andreşan. Ştiu ca ea are studii superioare în comparaţie cu mine şi participa la cenacluri literare în perioada liceului.
Mai târziu deja cunoştea fiecare metru pătrat al Kiseleff-ului.

Când şi-a tipărit acea carte, "Bărbaţii la feminin", m-am gândit să o cumpăr să văd roadele studiilor ei, modul de redactare, diversitatea limbajului ş.a.m.d şi m-am lovit de o cărţulie despre care poţi jura că e scrisă de o adolescentă vulgară până în pânzele albe.
Nu sunt de la CNA însă ce-i prea mult strică.

Probabil şi modul ei haotic de a scrie mă face să-mi displacă şi mai mult.

dacă

2009-07-03T21:17:00.004+03:00

Am fost însărcinată odată.
Nu am ţinut sarcina. Nu m-am gândit de două ori la asta, aşa cum fac fetele inteligente.
Ştii... Câteodată... Mă întreb câteodată cum ar fi fost dacă...

Banner Exchange

2009-07-03T20:48:00.006+03:00

<a href="http://dama-de-te-pica.blogspot.com" target="_blank"></a>

<a href="http://dama-de-te-pica.blogspot.com" target="_blank"></a>

Rezumat autobiografic

2009-07-03T19:59:00.004+03:00

Tata a părăsit-o pe mama.

Târziu am aflat că a fost invers. Mama nu a mai suportat să trăiască alături de un bărbat care îşi împărţea viaţa cu o altă femeie dar îşi păstrase domiciliul pentru mine, cel puţin aşa mi s-a spus. Însă când au divorţat, tatei i-a fost mult prea greu să îşi asume responsabilitatea pentru mine, aşa că a ales să-mi plătească pensie alimentară şi să mă viziteze, din când în când.

Vizitele s-au rărit. Între timp am trecut de 18 ani şi nici măcar acea pensie nu mă mai lega de el. A hotărât, singur, că îi face rău să mă vadă, că-i aduc aminte de mama.

De atunci mi-am promis că nu mă voi lega niciodată sentimental de un bărbat. Dar până atunci am avut şi eu o adolescenţă şi am visat la Domnul Perfect cu care să trăiesc o iubire până ce moartea ne va despărţi.

La 16 ani am renunţat la şcoală, cu regrete. Banii deveniserău o problemă. Am fost nevoită să mă angajez.

Dar am continuat să merg. În pauzele de masă, de obicei, citeam; aveam în gând ca mai târziu să-mi termin studiile, să am 12 clase.

Nu s-au schimbat prea multe în anii ce au urmat. Nu arătam rău deloc (nici acum nu arăt rău), aşa că am decis să-mi exploatez acest atu. Am început să-mi dau întâlniri cu bărbaţi mai în vârstă, din ziare, de la matrimoniale. Ştiam că aceştia sunt dispuşi să mă cucerească pentru a mă convinge să mă căsătoresc. După un timp mă descotoroseam de ei, dar rămâneam cu cadourile. Niciodată nu mi-a plăcut să primesc bani într-o relaţie, fie ea chiar şi de natura sexuală. Însă accept cadouri, de obicei le spuneam de ce anume am nevoie, astfel îi scuteam şi pe ei de la a se gândi ce anume să-mi cumpere. În fond, cred că fiecare femeie ar trebui să menţioneze ceea ce îşi doreşte. Asta ar scuti-o de situaţii mai puţin plăcute pe care am avut „onoarea” să le gust. Până să mă obişnuiesc să cer, bărbaţii îmi cumpărau diferite cadouri, care mai de care mai nepotrivite. Marea majoritate nu-mi plăceau. Aşa am învăţat să mint, să mă prefac că-mi place.

În timp am diversificat meniul, am umblat şi cu puştani. Aşa am descoperit ca sexul poate fi frumos. Majoritatea sunt stângaci, de câteva ori nu m-am putut abţine să nu zâmbesc văzându-i cum se chinuie să mă ducă pe culmile plăcerii. Şi am mai descoperit o latură a lor. Zâmbetele mele în pat le răneau orgoliul şi imediat se retrăgeau în carapacea lor. Îmi aruncau un „trebuie să vină ai mei de la serviciu” sau „iartă-ma, scumpo, nu mă simt bine de la berile alea”. Mă prefăceam că înţeleg. În fond, ar trebui să mulţumesc puştilor ce-au încercat să-şi dea silinţa cu mine, am învăţat partea amuzantă a sexului.